Factorul care limitează obținerea recoltelor înalte în condițiile țării este apa. Secetele atmosferice sunt inevitabile climei temperare continentale şi frecvența lor este cu atât mai mare cu cât clima este e mai continentală. Secetele sezoniere de vară provoacă pagube colosale producției plantelor agricole.
În acest context, Asociația Națională de Dezvoltare Rurală (ACSA) cu suportul UCIP IFAD a organizat un program de instruire a formatorilor „Irigarea la scară mică și practici de agricultură adaptivă la schimbările de climă”.
Unul dintre experții formatori a fost Nicolae Sîrcu – Expert licențiat în irigații, împreună cu Anatolie Fală, lider de echipă în cadrul proiectului, au relatat mai multe despre rolul calității apei pentru irigare, recomandările și informațiile cărora sunt expuse în acest articol.
„Ca sursă de apă pentru irigare se poate folosi apa dulce din râuri, lacuri şi bazine de acumulare. Apă subterană, conform legislației în vigoare, este interzisă pentru irigare şi se utilizează numai în scopuri potabile. În Moldova, principale resursele de apă de suprafață sunt râurile Nistru şi Prut, care au o scurgere anuală respectiv de 10,7 km3 şi 2,9 km3. În prezent, următoarele râuri sunt îndiguite şi se regulează prin baraje: Nistru prin barajul Novodnestrovsk (Ucraina) cu volumul de 3 miliarde m3 de apă, barajul Dubăsari – 277,4 m3 care este puternic înnămolit) pe Prut – Costeşti-Stînca (cu volumul de 735m3). Râurile principali mici – Răut; Ichel; Bîc; Botna; Cogîlnic; Ialpug, Cahul; Ciuhur sunt surse de irigare locale, pe care au fost construite circa 3590 de lacuri de acumulare cu volumul total circa 1,8 km3”, a menționat Nicolae Sîrcu pentru Agrobiznes.
Compoziția chimică a apelor este diversă după gradul de mineralizare şi după compoziția anionilor şi cationilor principali (cloruri, sulfați, hidrocarbonați calciu, magneziu şi sodiu).
„Este foarte important de a efectua monitorizarea calității apelor de irigare şi însușirilor solurilor irigate”.
Cerința primordială privind calitatea apei utilizate la irigare este:
- conținutul de săruri să nu depășească 1 g/l
- concentrația nu mai mare a ionilor de: sodiu (Na) < 50%; magneziu (Mg) < 50%
- raportul dintre cationii de Na şi Ca mai mic de 1
- (HCO3– + CO3+2) – (Ca+2 + Mg+2) <1,25)
- apa să fie bine aerisită, nu prea rece şi să nu conțină reziduuri de substanțe poluante, semințe de buruieni – să corespundă cerințelor de calitate microbiologice.
Temperatura apei de irigație nu trebuie să fie sub 15°C. Valoarea optimă se consideră în jur de 25°C. Experiența arată că cel mai optim e de a aplica udările dimineața şi seara. În cazul plantelor tinere, se recomandă întreruperea irigării în timpul căldurilor prea mari (între orele 12- 15).
„Utilizatorii de apă pentru irigare vor efectua evaluarea calității apei în fiecare an (testarea chimică şi microbiologică). Probele prelevate vor fi analizate în cadrul laboratoarelor autorizate şi certificate, verificându-se: contaminarea cu pesticide, fertilizanți, săruri, metale grele, excremente ale animalelor, pH.
Numai în cazul când rezultatele încercărilor sursei de apă va corespunde tuturor cerințelor admise, apa pentru de irigare se va utiliza în circuit. Calitatea apei se va monitoriza permanent, iar rezultatele încercărilor (microbiologice şi chimice) pentru fiecare an vor fi înregistrate şi documentate”.
Evaluarea calității apelor pentru irigație
Exemplul unei probe de apă la irigare cu prezentarea indiciilor de calitate chimică
În special, periculoasă pentru udări se consideră apa cu conținut ridicat de săruri de natriu (sodiu). Udările frecvente cu apă cu conținut majorat de sodiu cauzează o salinizare puternică a solurilor.
Pentru estimarea utilității apelor superficiale şi subterane în scopul irigării se folosește metoda SAR (raportul de adsorbție al sodiului):
SAR = Na : √ (Ca + Mg) / 2; în care: Na, Ca, Mg –respectiv conținutul sodiului, calciului şi magneziului adsorbați. Pentru majoritatea cernoziomurilor este acceptabilă utilizarea apei cu mineralizare totală nu mai mare de 1 g/l şi SAR sub 6.
În conformitate cu prevederile HG nr. 890 din 12.11.2013 și HG nr. 1143 din 21.11.2018, pentru aprobarea Regulamentului cu privire la cerințele de calitate a mediului pentru apele de suprafață, clasificarea apelor, inclusiv pentru irigare, se face în baza rezultatelor monitorizării calității apei, delimitându-se cinci clase de calitate:
1) clasa I (foarte bună) sau C1 – apele de suprafață în care nu există alterări (sau există alterări minore) ale valorilor fizico-chimice şi biologice de calitate. Concentrațiile poluanților sintetici nu influențează funcționarea ecosistemelor acvatice şi nu aduc prejudicii sănătății umane. Apele din această clasă sunt destinate pentru toate tipurile de folosință;
2) clasa a II-a (bună) sau C2 – apele de suprafață care au fost afectate ușor de activitatea antropică, dar care pot totuși asigura toate folosințele în mod adecvat. Funcționarea ecosistemelor acvatice nu este afectată. Metodele de tratare simplă sunt suficiente pentru pregătirea apei potabile;
3) clasa a III-a (poluată moderat) sau C3 – apele de suprafață ale căror valori fizico chimice şi biologice de calitate deviază moderat de la fondul natural al calității apei, din cauza activităților umane.
Se înregistrează semne moderate de dereglare a funcționării ecosistemului, iar condițiile necesare pentru familia salmonidelor nu mai pot fi asigurate. Tratarea simplă nu este suficientă pentru folosința apei în scopuri potabile, fiind aplicate metode de tratare normale;
4) clasa a IV-a (poluată) sau C4 – apele de suprafață care prezintă dovezi de devieri majore ale valorilor fizico-chimice şi biologice de calitate de la fondul natural al calității apei, din cauza activităților umane.
Condițiile pentru familia ciprinidelor nu mai pot fi asigurate. Apele nu corespund cerințelor pentru apa potabilă fără aplicarea metodelor de tratare avansată;
5) clasa a V-a (foarte poluată) sau C5 – apele de suprafață care prezintă dovezi de devieri majore ale valorilor fizico-chimice şi biologice de la fondul natural al calității apei, din cauza activităților umane. Componentele biologice, în special piscicole, sunt deteriorate şi apa nu poate fi utilizată în scopuri potabile.
Evaluarea calității apei pentru irigare, după influența ei asupra sistemelor de irigare se evaluează prin indicatorii prezentați în următoarele tabele:
Indicii de calitate a apei pentru irigare după gradul de influență asupra sistemului de irigare prin picurare:
Conținutul admisibil al substanțelor minerale în suspensie și de origine organică în apa pentru irigare:
Temperatura apei pentru irigare în perioada de vegetație trebuie să fie în limitele 10–30°C. Normativul național „Regulamentului cu privire la cerințele de calitate a mediului pentru apele de suprafață” (HG nr. 890 din 12.11.2013) stabilește prin Anexa 1 – indicatorii de analiză a apei pentru irigarea culturilor agricole la regimul de O2, nutrienţi, salinitate, metale și alți indicatori chimici, cu valorile maxim admise.
Indicatorii de analiză a apei pentru irigarea culturilor agricole:
În conformitate cu normativul național Regulamentului cu privire la cerințele de calitate a mediului pentru apele de suprafață” (HG nr. 890 din 12.11.2013), agricultorul trebuie să dețină informația pentru ameliorarea problemelor de calitate a apei în caz de necesitate și să respecte parametri minimi admiși microbiologici, virusologici și helmintologici stabiliți pentru apele de suprafață, dar care sunt aplicabile și apelor pentru irigare.
Parametrii de bază privind calitatea apei pentru irigare
Programul de Instruire (de Formare a Formatorilor ) a fost organizat în cadrul Proiectului Îmbunătățirea Capacităților pentru Transformarea Zonei Rurale (TRTP) conceput pentru a sprijini investițiile în infrastructura rurală productivă (GRANT IFAD) și consolidarea fermierilor mici (până la 10 hectare) și a afacerilor din zona rurală prin promovarea implementării tehnologiilor climatice inteligente.
