După ce a muncit mai mulți ani peste hotare împreună cu fratele său a decis să investească într-o plantație vitivinicolă. Este istoria fraților Curjos din satul Andrușul de Jos, raionul Cahul.
Octavian, unul dintre frați, ne-a spus că oricât de bine nu ai fi stabilit acolo, oricum pâinea e mult mai gustoasă la tine acasă, așa că s-au gândit să facă o afacere care să-i aducă acasă.
„Noi am lucrat mai mulți ani peste hotare, dar cât de bine nu ar fi acolo, oricum ne-am dorit să revenim acasă, pentru că aici este pământul nostru. Țara noastră este una agricolă, nu este dezvoltată în producere de alt gen și aceasta ne-a motivat să alegem o afacere în domeniul agricol. Primul factor care ne-a făcut să alegem să plantăm o plantație vitivinicolă a fost faptul că, în partea de sud condițiile agro-meteo sunt mai favorabile pentru această cultură. Totodată, ne-am gândit, împreună cu fratele, să investim într-o afacere de lungă durată. Ne-am decis să plantăm soiul Moldova, care este un soi acceptat pentru export, se păstrează foarte bine în frigidere o perioadă mai îndelungată de timp”.
Chiar dacă sunt necesare investiții destul de mari, au decis să încerce, cu atât mai mult cu cât tineri fiind au o viziune diferită de tot ce înseamnă agricultură performantă.
„Venim cu tehnologii moderne, cu viziuni noi despre ce înseamnă agricultură. Ne-am gândit că este un business în care poți progresa, crește, dezvolta. Am investit banii pe care i-am muncit peste hotare. Dar am căutat și alte surse de unde am putea să beneficiem de finanțe”.
Așa au aflat de proiectul UCIP IFAD, care le-a oferit suport.
„Nu a fost complicat să adunăm pachetul de acte, dar a durat mult timp până am putut să primim banii. UCIP IFAD este o echipă foarte bravo, care ne-au ajutat atunci când am avut nevoie. Cu părere de rău, este mai complicat de lucrat cu băncile, care au condiții specifice. Mai ales dacă vorbim de tineri care sunt la început de cale și nu au o activitate dezvoltată. Dar grațiile pe care le oferă UCIP IFAD sunt destul de favorabile și binevenite”.
Au procurat pământul pe care au plantat viță de vie soiul Moldova. Speră că până vor avea roade, vor găsi și o piață de desfacere, care să le ofere un preț bun.
„Am procurat pământul și am plantat 16 hectare de viță de vie. 10 hectare sunt în anul 2, 6 hectare sunt în anul 3. Cea mai mare problemă desigur rămâne comercializarea producției, dar sperăm să reușim să construim și un frigider, o linie de sortare, ambalare. Până vedem ce roadă vom obține vom căuta soluții și pentru comercializare. Ne orientăm să exportăm pe piața din Federația Rusă și România”.
Octavian Curjos a recunoscut că pentru a realiza toate planurile au nevoie de finanțe pe care le câștigă muncind periodic peste hotare. Ba mai mult, atunci când pleacă fratele rămâne el, iar când pleacă el fratele muncește în plantație.
„Nu reușim desigur să asigurăm toate investițiile necesare, iată de ce mai plecăm peste hotare, atunci când nu avem de lucru în plantație. Angajăm și sezonieri când este nevoie, dar în general muncim mai mult cu fratele împreună”.
Întrebat care sunt cele mai mari probleme cu care se confruntă, eroul nostru ne-a spus că lipsa irigării este cel mai important element în situația de secetă cu care se confruntă nu doar țara noastră.
„Cele mai mari probleme se referă la lipsa irigării, acesta este primul factor la care trebuie să se gândească orice producător. Ne confruntăm cu secetă și fără apă nu cred că o să putem produce calitativ. O altă problemă este că nu prea avem de unde lua apa, dar și conectarea costă, adică sunt investiții suplimentare. Tehnica necesară pentru prelucrare, la fel este destul de costisitoare. Produsele de uz fitosanitar sunt foarte scumpe, dacă inițial contezi pe o anumită sumă, aceasta se schimbă în plin sezon. La moment, muncim la conectarea la irigare prin picurare. Construim și un bazin de acumulare. Sistemul de irigare este deja instalat prin plantație, urmează să montăm traseul și să construim bazinul. Din cauza pandemiei a fost un pic stopat lucru”.
Este de felul său optimist și crede că dacă a acceptat provocarea, deja trebuie să meargă până la capăt.
„În general cred că, dacă am intrat în joc, deja trebuie să jucăm până la urmă, nu avem cum să dăm înapoi. Mai muncim peste hotare, iar ne întoarcem, investim și tot așa. Ne gândim și ne-am dori să putem instala și sitemul anti-grindină, anti-ploaie, dar aceasta este în perspectivă. Atunci când am început să plantăm am instalat piloni speciali care să ne permită să instalăm aceste sisteme. Avem nevoie de încă mulți ani ca să ajungem și să progresăm, însă dacă vom avea ambiție și vom munci putem ajunge țările mai dezvoltate. Totodată, cred că oamenii ar trebui să înțeleagă că agricultura este unicul sector pe care putem să contăm”.
Spune că este încă la început de cale și nu se poate mândri cu reușite, dar se inspiră de la colegii care au reușit și muncește mult pentru ași vedea planurile realizate.
„Cred că fiecare dintre cei care încep o afacere trebuie să se gândească bine și să înțeleag că vom izbuti doar dacă vom face pași mici, dar siguri. Trebuie să producem mai puțin, dar de calitate. Calitatea solului este cu mult mai bună decât în alte țări. Performanța nu vine într-o zi. Niciodată nu m-am gândit că am să fac agricultură, dar am înțeles că este un sector profitabil”.
O afacere de succes necesită multă muncă, investiții și răbdare, a mai adăugat Octavian.
„Pentru a avea succes cred că, a venit timpul să ne învățăm să producem calitativ și atunci nu o să avem probleme cu comercializarea. Dacă am produce conform tuturor standardelor și am avea și irigare și sisteme anti-grindină, anti-ploaie am avea succese mai mari. Dar cel mai important, cu toți trebuie să înțelegem că cea mai bună pâine este cea pe care o mănânci acasă”.
Totodată, antreprenorul consideră că suportul pe care îl oferă statul este un sprijin foarte mare și o motivare pentru cei care dezvoltă afaceri în agricultură.
sursa: Agrobiznes
