Agricultura a fost parte din copilăria lui și dedicația cu care munceau părinții l-au determinat să meargă la o facultate cu profil agricol. Iar după ce a absolvit s-a întors în satul de baștină și a preluat activitatea părinților, investind și aplicând toate cunoștințele acumulate pe parcursul anilor de studii.
Este istoria lui Ion Jornea din satul Chetriș, raionul Fălești care încă de la începutul afacerii în agricultură a înțeles că diversificarea culturilor reprezintă un prim pas spre succes. Iată de ce pe parcursul anilor a plantat livezi de cireșe, caise, prune, vișine, iar dacă nu ar fi fost criza din regiune ar fi continuat să investească în sâmburoase.
„În anul 2006 am absolvit Universitatea Agrară de Stat, facultatea Agronomie generală și am decis mă implic în afacerea pe care o dezvoltau părinții. Se ocupau de mai mulți ani cu agricultura. În anul 2013, am plantat prima livadă de cireșe pe o suprafață de 18 ha, apoi în 2015 o livadă de cais – 10 ha, prun – 10 ha. În anul 2021 m-am gândit să înființăm o plantație superintensivă de cais pe o suprafață de 4 ha, apoi am plantat 7 ha de vișin. Pe parcurs am înțeles că trebuie să diversific culturile, iar condițiile climaterice din ultima perioadă m-au determinat să aleg soiuri care sunt mai rezistente la înghețuri”.
Producătorul spune că până anul trecut a fost ușor să comercializeze fructele, în mare parte acestea ajungeau pe piața din Federația Rusă.
„În 2021, din cauza că am avut o întârziere de 2-3 săptămâni am intrat pe piață cu fructele noastre odată cu alte țări, respectiv am avut anumite dificultăți. Acum, din cauza conflictului din Ucraina, cred că la fel vom avea probleme cu vânzarea, în plus, în anul curent, livezile au fost afectate de îngheț, respectiv vom avea o recoltă mai mică (cireșe, prune)”.
Ion Jornea povestește că dezvoltarea afacerii este stopată de prețurile mari la combustibil, energie, fertilizanți. Fermierii cu greu fac față la scumpirile care s-au înregistrat în ultimul an și mai puțin se gândesc să investească în extindere.
„Am avut ceva rezerve din anul precedent și aceasta ne-a salvat puțin, dar nu știm ce va fi pe viitor”.
Agricultorul recunoaște că dacă nu ar fi proiectele internaționale care oferă suport financiar, ar fi foarte greu în agricultură, mai ales că acesta este un sector destul de riscant.
„Eram familiarizat cu Proiectele IFAD implementate de UCIP IFAD, am analizat posibilitățile oferite în cadrul Proiectelor și am ales cea mai bună opțiune pentru afacerea mea. Nu am întâmpinat dificultăți la completarea dosarului, în plus, datorită faptului că am apelat la un credit prin intermediul unei bănci comerciale, am avut parte și de suportul angajaților. Banii pe care i-am luat ca împrumut i-am folosit pentru procurarea furniturii necesare la instalarea sistemului de suport în livada de caise. Am procurat spaler, sârmă, toate cele necesare pentru sistemul de irigare”.
Acum doi ani a investit din resurse proprii și a conectat sistemul de irigare pentru 40 de ha de livadă. A început să procure teren pentru a mai planta, dar la moment nu planifică să se extindă, spune că în contextul actual este mult mai bine să aștepte.
„Livezile superintensive permit obținerea recoltelor deja în anul 2-3 de la plantare, respectiv nu văd sensul să risc și să investesc acum. Muncim în continuare pentru că avem și circa 500 de ha de culturi de câmp și sperăm că totul va reveni la normalitate”.
În ceea ce ține de lucrările necesare în livezi le efectuează împreună cu 5 lucrători, doar la cules apelează la zilieri, dar este destul de complicat să-i găsească.
„La sezon avem nevoie de 100 de zilieri, dar din cauza Legii zilierilor, nimeni nu dorește să muncească, mai bine stau acasă și primesc ajutorul financiar decât să lucreze. Așteptăm ca statul să întreprindă măsuri pentru a susține oamenii care fac agricultură. De multe ori, nu avem nevoie de susținere financiară, dar de anumite decizii, modificări la legislație care să ne ușureze activitatea. Sunt situații când nu suntem informați corect, nu avem timp să citim toate legile, hotărârile și aceasta este un dezavantaj foarte mare. Birocrația, la fel, este un impediment, chiar dacă noi suntem gata să investim suntem stopați de mulțimea de acte, documente pe care trebuie să le adunăm de la diferite instituții. Noi suntem agricultori, avem de făcut lucrări și suntem nevoiți să angajăm oameni care să se ocupe cu actele necesare. Statul trebuie să elaboreze politici mai simple pentru noi, agricultorii”.
Ion Jornea spune că, la moment, este destul de complicat să dezvolți o afacere agricolă, mai ales dacă ești la început de cale. Dacă acum doi ani ar fi încurajat tinerii să se implice, acum este mai sceptic și speră că timpul le va organiza pe toate așa cum este corect.
