”Și acasă, dacă ții la muncă și la carte, poți face un ban bun”
Această afirmație îi aparține lui Ion Rusu, un tânăr fermier din Sadova Călărașilor. În anul 2014, la vârsta de 20 de ani, el a decis că totuși va încerca să-și ducă viața mai departe în satul de baștină.
Cum anume?
De fapt, decizia luată a fost într-un fel neașteptată, chiar și pentru el. Or, la acea vârstă deja avea în buzunar diploma de lăcătuș-mecanic, după absolvirea unei instituții de profil din Chișinău. Și, deci, era și de așteptat ca el să prefere lumea tehnicii.
Dar – nebănuite sunt drumurile Providenței…
Vorba vine că încă din copilărie era bun de ajutor lui taică-său – un harnic gospodar care, pe lângă alte preocupări și interese, o mai avea și pe cea a cultivării căpșunului. (De fapt, la Sadova această îndeletnicire „face concurență” celei deja tradiționale aici – cea a vitivinificației, şi prima fiind practicată de mulți localnici. Astfel, și la ziua de azi badea Gheorghe Rusu, tata lui Ion, rămâne a fi membrul unei mari asociații de cultivatori de căpșun, îngrijind împreună 40 de hectare de atare plantații în raionul Ungheni. Astfel după cum avu să se dovedească, imaginea vetrelor celea cu căpșun – ici încă în floare, dincolo deja bun de recoltat, nu s-a șters din memoria lui Ion).
Şi primul argument în favoarea acestei afirmații a fost faptul că în anul 2014 el inițiază o afacere proprie, înregistrând o gospodărie țărănească cu același omonim, principalul ei obiectiv fiind… da, desigur, cultivarea căpșunului.
”Desigur, nu pot zice că o atare muncă îmi era necunoscută, povestește tânărul. Dar, oricum – una e să mergi pe urmele altora sau alături de ei – și cu totul alta să fii tu însuți pe prima linie, să fii manager.”
”Am început de la înființarea unei plantații de căpșun pe o suprafață de un hectar, procurând soiul de căpșun Marmelad din italia. Firește, devenind antreprenor rural fără experiență, m-am ciocnit cu un șir de probleme despre care până la aceasta nici habar nu aveam: comunicări cu diverși agenți și parteneri economici, accesarea creditelor, procurarea tenicii și echipamentului necesar, identificarea piețelor de desfacere și tot așa. Dar principalele probleme țineau de deficitul de finanțe și de cunoștințe. Mi-am zis însă că nu trebuie să mă dau bătut, că fiecare început e unul greu, după cum mă sfătuiau și familia, și prietenii, și alți cunoscuți de bună credință. Așa că am rezistat, am perseverat.”
”Ca, în cele din urmă, să ajung și eu la un liman mai sigur. S-a întâmplat acest lucru în anul 2017, când am izbutit să devin și eu unul dintre beneficiarii Programului UCIP IFAD.”
Să urmărim și în continuare istoria tânărului antreprenor din Sadova Călărașilor.
”După mai multe întrebări, discuții, participări la seminare și întruniri ale producătorilor agricoli din spațiul rural am reținut o ofertă care din capul locului mi s-a părut foarte atractivă și am decis să n-o trec cu vederea. Vorba e despre Programul Rural de Rezilienţă Economico-Climatică Incluzivă implementat de UCIP IFAD, despre care și anterior auzisem multe lucruri bune de la colegi. Am contactat echipa respectivă, mi-am expus planurile și intențiile și, spre marea mea satisfacție, am fost auzit, ascultat și înțeles. Iar, pe parcurs, după ce am prezentat și pachetul de documente necesare, întocmit și perfectat tot cu ajutorul colegilor de la UCIP IFAD, am ajuns și eu în rândurile beneficiarilor acestui prestigios Program. Ca rezultat, am obținut, în condiții preferențiale, un credit de 780 mii de lei, cu porţiune de grant, pe un termen de 5 ani și pe care l-am investit în construcția unei sere cu o suprafață de 1680 de metri patrați, pe care am dotat-o cu echipament modern, procurat din Grecia.”
La ziua de azi GȚ „Rusu Ion” gestionează câteva hectare de terenuri agricole, „calul de bătaie” fiind, desigur, plantațile de căpșun, care se întind pe o suprafață de 2,5 hectare – parte cultivate în sol neprotejat, parte în seră.
”Fiecare început e unul anevoios” afirma mai sus Ion Rusu. Aşa este. Dar, mai zice el, ”Odată pornit din loc, carul se mișcă. Datorită aceleeași perseverențe, aceluiași curaj și, desigur, cunoștințe împrumutate cu sârguinţă din diverse surse, inclusiv, în cazul nostru, de la UCIP IFAD.”
”În sezonul agricol din anul tecut am recoltat de pe plantațiile mele în jur de 25 tone de căpșun” își continuă firul povestirii tânărul. ”În temei, principalele piețe de desfacere sunt cele locale, parțial – exportul și consumatorii din Federația Rusă. La moment, e in toi culesul căpșunului în seră, curând începem și lucrările pe plantațiile în sol deschis.”
L-am mai întrebat pe Ion dacă intenționează să-și extindă afacerea și cum vede perspectivele acesteia.
”Deocamdată rămânem la parametrii actuali, a răspuns dumnealui. Urmează, în primul rând, să achităm creditele, să consolidăm potențialul tehnic și logistic, cu atât mai mult că, spre regret, resimțim un deficit tot mai pronunțat de brațe de muncă.
Iar cât privește perspectivele, de un singur lucru sunt absolut convins: voi consolida și promova afacerea mea cu căpșun. Or, chiar și în numai câțiva ani m-am convins că dacă nu ești certat cu munca și cartea, apoi și la tine acasă poți face un ban bun.”
sursa: Gazeta Satelor
